Tort cu fructul "Copacului Cunoasterii"

Dragii mei, la fel ca si voi cred, privesc cu tristete la vara care a trecut.... Ahh!!! cat de mult imi place vara. Imi place vara cu soarele ei, imi place vara cu caldura ei, cu ploile ei calde. Vara ma duce mereu cu gandul la vacanta, la calatorii, la locuri exotice. Locurile exotice ne fascineaza pe toti... privim cu admiratie cultura altor popoare, imbracamitea localnicilor si nu in ultimul rand mancarurile traditionale. Si... in materie de mancaruri traditionale, deserturile sunt cele mai delicioase... deserturile arabe sunt printre favoritele mele. In Orient se gasesc unele dintre cele mai fascinante deserturi si fructe de pe pamant. Fructele de acolo sunt atat de racoritoare, atat de pline de seva aproape in contradictie cu clima si relieful care le inconjoara. Dintre toate gusturile fructelor exotice cel care imi revine acum in memorie este gustul dulce acrisor al rodiei. Un gust pe care nu-l poti confunda si nici uita, un gust care imi aduce aminte de povestile Sheherezadei din 1001 de nopti .

Am aflat de curand cu uimire ca, de fapt, fructul cu care Eva l-a tentat pe Adam este o rodie (fructul "Copacului Cunoasterii")...iar istoria acestui fruct nu se opreste aici. Se spune ca zeita Demetra si-a pierdut fiica, pe Persephona, in favoarea zeului intunericului, Hades, din cauza unei singure seminte de rodie pe care aceasta a acceptat-o. Intr-adevar un fruct caruia e greu sa-i rezisti....


Deliciu cu Rodii

Ingrediente reteta:
2 rodii, 3 oua, faina 80gr, lapte 500ml, unt 30gr, zahar 150gr, sare 1gr.

Mod de preparare (timp estimat: 45 min, complexitate: redusa):
Se separa albusurile de galbenusurile. Rodiile se taie in jumatate, se scot miezurile si se curata astfel incat sa ramana numai semintele. Pentru crema se bat albusurile bine si se adauga treptat 50gr zahar continuand actiunea. Galbenusurile se freaca impreuna cu restul de zahar, se adauga sarea, faina si se subtiaza cu putin lapte rece. Se pune la fiert laptele si se toarna apoi peste galbenusuri. Se amesteca cu un tel tinand vasul la bain-marie. Cand crema este gata se ia de pe foc, se adauga untul, albusurile batute si se amesteca usor pana se incorporeaza albusurile in crema. Se lasa la racit si se amesteca apoi cu seminte de rodii.

Se ia un Pandispan - blat de tort, se umple cu crema de rodii si se orneaza cu aveline de frisca si seminte de rodii.



Pofta buna, dragii mei! Si nu uitati..., de fiecare data cand savurati o rodie, acest fruct care iti cere rabdare si indemanare atunci cand il desfaci, aproape ca intr-un ritual, sa multumiti pt acest dar pe care ni l-a facut natura.... pt ca este cu adevarat magic.

Ciocolata, dulce ciocolata

Intotdeauna am fost fascinata de istoria ciocolatei, care incepe cu foarte mult timp in urma, chiar inainte de Hristos, in padurile tropicale de pe continentul american.
Cei care au descoperit-o, au fost maiasii, care in acea vreme indepartata, stiau sa obtina din semintele arborelui de cacao, o pasta care era amestecata cu apa, ardei iuti si faina de porumb, pentru a crea o bautura spumoasa si condimenata, de ciocolata.
Era privilegiul conducatorilor, sa consume aceasta licoare speciala...
Noi, cei de pe batranul continent, ar trebui sa le fim recunoscatori spaniolilor, care, cucerind America, au adus cu ei, abia in secolul al XVI lea, reteta ciocolatei, pe care au modificat-o din dorinta de a scapa de gustul puternic amar.
Astfel, incet incet, ciocolata, prin adaugare de zahar si scortisoara, a inceput sa semene cu ceea ce cunoastem noi astazi, dar era in continuare un deliciu rezervat claselor superioare.
In Franta era chiar interzisa, datorita costului ridicat al importului de zahar si boabe de cacao.
Abia acum 200 de ani, odata cu procesul de industrializare, ciocolata a devenit solida, sub forma de tablete, si nu a mai fost consumata doar in stare lichida....
Asa ca, amaruie, cu lapte, cu menta, alba sau neagra, ciocolata, dupa un drum foarte lung, de mai mult de 2000 de ani, a ajuns regina dulciurilor.
E o poveste frumoasa, pe care imi place sa o spun oricui are rabdare sa ma asculte, si care ma face sa ma simt speciala, atunci cand savurez acest adevarat dar al zeilor, care a ajuns la noi de atat de departe.
Si ce moment mai potrivit sa spui o astfel de poveste decat atunci cand pregatesti un desert deosebit impreuna cu un prieten drag... Mi-am invitat unul dintre cel mai drag prieten al meu si impreuna ne-am hotarat sa facem un tort de ciocolata. Reteta nu este atat de veche precum cea a ciocolatei, dar tortul este foarte delicios.

Crema de ciocolata

Ingrediente: 3 galbenusuri de oua, 3 linguri de zahar, 3 linguri de faina, 2 dl lapte, 2 linguri de cacao, 100 g ciocolata menaj, 100 g stafide, 250 g margarina si esenta de rom (dupa gust).

Mod de preparare: galbenusul de oua se amesteca bine cu zaharul cristal, dupa care se adauga faina, cacao si laptele. Mixul omogen, astfel obtinut se fierbe sub amestecare continua. Se obtine amestec asemanator cu budinca. La acest amestec se adauga treptat ciocolata si margarina (la cald) si se mixeaza pana acestea se topesc. La final se adauga stafide si esenta de rom dupa gust.

In loc de stafide dupa gust se poate adauga: migdale, arahide (nesarate, prajite), nuca (prajita sau neprajita), etc.

Se ia un Pandispan - blat de tort se umple cu crema de ciocolata, la final se rade deasupra ciocolata alba, sau ciocolata amaruie.


Cu drag, Cosmina

Sărbatoarea Copiilor

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învăţat până acum, este să reuşeşti să transformi fiecare moment al vieţii într-o sărbătoare...
Poate că sună cam ciudat, dar, dacă stai sa te gândeşti o clipă, timpul trece doar într-un singur sens... bine... asta până când vom asista la un nou miracol al tehnicii, desigur...
Citeam la un moment dat într-un roman despre un mare regret al unei eroine... ea îşi dorea să poată păstra toate clipele care par prea lungi (ştiţi voi, momentele când nu îţi vine să te ridici din pat, orele care trec până la ultima întâlnire şi atâtea alea...). Îşi dorea să le păstreze ca să le poată folosi atunci când timpul pare că nu este de ajuns.
Şi am stat eu şi m-am gândit că cel mai bine este să nu faci risipă.
Toţi oamenii sunt mai frumoşi atunci când zâmbesc, iar, dacă eşti atent, îţi poţi transforma o zi lungă şi banală într-un zâmbet, pe care să îl închizi apoi frumos în memorie... şi care să îţi lumineze gândurile.
Tocmai a trecut 1 Iunie, o zi pe care până acum câţiva ani (nu spun câţi!) o aşteptam cu emoţie şi cu mare bucurie.
Anul acesta, am sărbatorit-o într-un alt fel, unul mai “matur”, cu emoţie, cu puţină nostalgie, dar şi cu mai multă plăcere, aşa cum trebuie să fie orice final al unui proiect la care ai participat şi care a avut succes.
Cu puţină întârziere, am să sărbătoresc Ziua Copilului, încercând să aduc bucurie unui puiuţ de numai un an şi două luni, cu a cărui mămică sunt prietenă bună... Şi în timp ce fetiţa cea mică se va juca, “fetiţele” cele mari se vor delecta savurând o prajitură.

Am folosit foile Pandişpan - Pişcot rotund pentru tort şi o cremă de cocos.

Pentru crema de cocos am folosit:
100 g fulgi de cocos,
100 ml lapte,
400 ml frişcă,
80 g zahăr pudră,
1 plic gelfix.

Pentru decor:
1 lingură cacao,
fulgi de cocos.

Frişca se bate spumă, tare. Fulgii de cocos se strecoară, se amesteca cu zahărul pudră, cu frişca şi gelfix. Se unge uniforn cu cremă o fâşie se aşează a doua foaie, se unge şi aceasta cu cremă şi se acoperă cu a treia foaie. Se întinde un strat subţire de cremă şi pe ultima foaie, cu restul de cremă se decorează. Se presară cu cacao şi fulgii de cocos păstraţi, se dă la frigider pentru o oră, apoi se feliază.

Joaca de copii

Copiii sunt ajutoare de nadejde cand e vorba de ceva bun. Iar un tort cu fructe reuseste sa ii atraga de fiecare data.

Astfel, putem face dintr-o zi obisnuita un moment special de care isi vor aminti cu mult drag.

Insa, cand vor sa ajute, nu le poti tine atentia ocupata fara sa se plictiseasca, precum e si firesc, inainte de a vedea minunatul rezultat.

Recent am rezolvat si aceasta problema, cu foile de la Gold Pasticer. Cum doar crema trebuie preparata, prajitura e gata in cel mai scurt timp, iar totul ajunge sa fie, efectiv, o joaca de copii.

Si in final nu acesta e si scopul? Sa petrecem cat mai mult timp impreuna, facand activitati care sa fie pe placul tuturor?

Cosmina si Sfinta Sarbatoare a Invierii Domnului

In fiecare an, cand se apropie Sfanta Sarbatoare a Invierii Domnului, gandul ma duce inapoi in timp la vremea cand bunica m-a invatat sa incondeiez oua rosii… neaparat in Joia Mare, ca doar asa se pastreaza cel mai bine. Parca o vad si acum, langa soba, topind ceara si povestindu-mi despre cat de frumos o sa fie la biserica.
Zambesc si acum, cand imi aduc aminte cat de frumos mirosea toata casa a cozonaci, a primavara si a… Lumina…, pentru ca Pastele este o sarbatoare a luminii pe care fiecare o purtam in suflet si pe care, o data pe an, o impartasim cu cei dragi, chiar daca ne sunt aproape sau nu… chiar daca ne privesc de undeva de sus.
Avem timp in tot restul anului sa alergam la serviciu, sa ne enervam ca traficul este infernal sau ca autobuzul este prea aglomerat… De Paste insa, trebuie sa ne amintim de lucrurile minunate care ni se intampla in fiecare zi, de zambetul plin de dragoste al mamei, de privirea care spune totul, a iubitului… de bucuria colegei de birou, careia i-ai facut un compliment… de toate maruntisurile peste care, din cauza ca suntem prea ocupati trecem nepasatori sau avem senzatia ca ni se cuvin.
Iar cel mai bun loc unde poti sa faci toate acestea, este in jurul mesei de Paste, in mijlocul careia trebuie sa se afle neaparat Lumina pe care ai adunat-o de-a lungul timpului si pe care ai purtat-o cu grija, in causul palmelor, de la biserica pana acasa.
O alta bunica, a iubitului meu de data asta, m-a invatat ca in orice lucru pe care il faci, trebuie sa pui si “un pic de suflet”. Este, deocamdata, cea mai buna reteta pe care am primit-o si care functioneaza de fiecare data. Anul acesta am pus-o in aplicare, atunci cand, pentru masa de Paste am pregatit ceva bun, cu ajutorul din bucatarie “Gold Pasticer”. De data aceasta, de Paste am facut Bigne (choix a la crème sau mini eclere).

Am luat Bigne de la Gold Pasticer si am facut crema de mai jos:

RETETA CREMA DE BIGNE

● 1 l lapte

● 800 gr zahar tos

● 6 oua

● 160 gr faina

● 50 gr de unt

● ½ baton vanilie

● 2 pachete zahar vanilat

● 1 varf cutit sare

Se separa galbenusurile de albusuri, albusurile se bat spuma adaugandu-se treptat 100 gr de zahar. Galbenusurile se freaca cu 200 gr zahar, se amesteca cu faina si 125 ml lapte rece. 875 ml lapte se pun la fiert cu batonul de vanilie, dupa ce e fiert se pune la Bain marie, se bate cu telul si se adauga 50 gr de unt. Se ia de la Bain marie, se ia de la racit, se amesteca cu albusurile spuma si in final se adauga galbenusurile.

Am taiat bigneurile in doua, le-am umplut cu crema, le-am pudrat cu zahar, le-am pus la frigider si le-am servit peste o ora.

Va doresc tuturor un Paste Fericit si aduceti-va aminte, intotdeauna sa fiti Lumina, atat pentru voi insiva, cat si pentru cei din jur!

Cu drag Cosmina!